Află povestea neștiută a proiectului AirsofCS FySnow Arena, cum s-a transformat un vis într-o realitate de succes.
AirsofCS FySnow Arena împlinește aproape 10 ani de la deschidere și de la realizarea primei hărți de Counter-Strike din lume reprodusă în realitate la scara 1:1. Este un proiect de suflet, deosebit de apreciat în rândul tinerilor, un proiect care a creat emoții puternice oamenilor care ne-au trecut pragul arenei și s-au reconectat cu jocul copilăriei lor.
Sunt Vlad Zamfir si de la un simplu joc de Counter-Strike, în anul 2002, în sălile comune de calculatoare în care petreceam ore întregi exersând diverse strategii, motivat să ma perfectionez, desenam acasă hărțile si imi organizam diverse moduri. Îmi trasam strategii de atac si aparare. De regulă hărțile preferate erau cs_assault, de_dust2, cs_italy, fy_snow și cs_militia.
Orele petrecute în joc mi-au dezvoltat reflexele, auzul, intuiția, spiritul de luptă, spiritul de conducător, lucrul în echipă, motivația, răbdarea și perseverența, dincolo de criticile pe care le auzeam frecvent de la cei apropiați, prin prisma timpului alocat acestei pasiuni. Intuiția că acest joc îmi va oferi mai târziu o doza de satisfactie și-a făcut prezența încă din adolescență.
Chiar și acum mai intru pe un server de CS 1.6 să mă relaxez 20-30 de minute in fiecare saptamna. Am “îmbătrânit” și asta se vede în stilul de joc, dar încă mai țin 2-3 oameni cu Deagle și AWP. 🙂
Experimentând diverse sporturi pentru o activitate diversificată, în anul 2016 am descoperit airsoft-ul, un joc care imită conflicte militare, folosind replici 1:1 cu cele reale. Practic orice există în armată, există și în airsoft doar că proiectilele sunt din plastic, inofensive în condiții de siguranță. Primul echipament mi l-am cumpărat de la un magazin din București, pe lângă Casa Scânteii, găsind acolo un personal dedicat, care mi-a trezit și mai tare interesul pentru această activitate, iar primul joc organizat la care am participat a fost in afara Bucurestiului, la un „joc de week end”
M-am prezentat acolo echipat și am făcut cunoștință cu vreo 80 de persoane „înarmate” până în dinți. Mitraliere, lunete, pistoale, grenade, fumigene, stații… O senzație extraordinară!
Au fost 4 ore intense, doze întregi de adrenalină și startul pentru o nouă pasiune, dar totul s-a schimbat în urma unui vis în care jucam airsoft pe o hartă de Counter-Strike (de_dust2), alături de câțiva prieteni. M-am trezit, am baut o cafea si l-am notat. Chiar și acum pot povesti visul în detaliu și retrăiesc emoțiile avute acolo. Dependența de joc și senzațiile incredibile oferite de airsoft m-au făcut să transform un vis în realitate.
Primul pas a fost să cer un proiect unui architect, ca să pot estima corect investiția, dar se ridica la peste 700.000 euro, o sumă prea mare ca să pot începe de unul singur acest proiect.
Mă gândeam chiar la construcția din pet-uri de plastic sau alte materiale reciclabile, căutam orice soluție doar să respecte structura din vis. Îmi era foarte clar că nu trebuie să renunț!
Prietenii îmi spuneau să abandonez acest plan, dar mi-a venit în minte mesajul “Eu caut sa ofer emotii trăite în Counter-Strike! Acest lucru poate fi posibil și pe o hartă mai mică, respectând aceleași reguli de joc”. M-am gândit direct la fy_snow, o hartă mică ce oferă multiple posibilități de joc.
Căutând locația potrivită la marginea Bucureștiului, prima oportunitate apărută a fost la Poarta Faur, prin recomandarea lui Mihai Ș. un prieten apropiat, dar au urmat câteva întâlniri eșuate cu proprietarul spațiului. Am simțit de la început că nu acela era locul, însă am vrut să merg până acolo unde apare blocajul real. Constatând că ne-am prezentat la locul întâlnirii pentru semnarea contractului și nu ni s-a răspuns la telefon, mă uit către Mihai și îi spun: “Nu renunț. Nu mă mai agit, dar dacă este să se întâmple, se va întampla de la sine!” După câteva luni, o ofertă din partea unei rude cu un teren în comuna Glina a fost o nouă dezamăgire. Deși a fost foarte deschis și stabilisem destul de multe detalii despre investiție și măsurători, omul nu mi-a mai răspuns la telefon după o lună de zile. Aici s-a întâmplat ceva interesant. Țin minte că m-am dus până la el acasă, împreună cu o persoana apropiata, să aflu ce s-a întamplat. Nu ne-a răspuns nimeni la ușă, așa că a trebuit să plecăm. Mergeam la pas și la un moment dat m-am oprit, am stat puțin pe gânduri și am spus: “Dacă acest proiect se va dezvolta vreodată, va fi aici, în Glina”. Nu știu nici până acum de unde aveam această convingere. Nici măcar nu văzusem alte locuri din comună, era prima oară când ajungeam acolo.
Un apel de la un vechi prieten ce tocmai își deschisese un magazin cu echipamente de vânătoare, protecție și pază a fost finalul jocului virtual și startul celui din realitate.
M-a invitat să bem o cafea, să văd magazinul și să îmi spun părerea. Am acceptat fără ca măcar să mă gândesc la nimic legat de proiectul meu. S-a întâmplat la o distanță de 7-8 luni de ultima mea vizită la Glina. Pusesem gândul în standby deja.
Am ajuns acolo, am făcut un tur de magazin și am vorbit despre diverse lucruri timp de două ore. Mi-a spus că plătește o chirie destul de mare și nu are un plan de susținere. În acel moment, în mintea mea s-a produs un click (dreapta – New Folder). I-am povestit despre proiectul meu și l-am întrebat dacă cunoaște pe cineva care îmi poate oferi un spațiu, o hală industrială. I-am recomandat chiar să mute magazinul în viitoarea arenă și astfel nu va plăti nici chirie și va avea și un trafic de clienți semi-targetat, fără efort. I-a plăcut ideea și mi-a spus: “Am un prieten care are un spațiu de închiriat în Glina. Te-ar interesa zona?”
Înainte de a afla costul contractului, voiam să știu deja când primesc cheile. În seara de dinaintea vizionării spațiului, am pus pe hârtie planul despre cum aș vrea să arate montajul perfect în bugetul propus. Mi-am permis chiar să pun și o condiție, ca spatiul să aibă o cameră cu un geam lat de cel puțin 2 m, iar acolo să fie camera „armelor” și să se vadă de la intrare, să creeze o atmosferă interesantă. Practic anticipam emoțiile vizitatorilor, produse de micile detalii, folosindu-mi imaginația.
Noul spatiu se potrivea cu schița făcută, fiecare metru desenat pe foaie, se potrivea cu cel din realitate și bineînteles, la intrarea în spațiu, m-a întâmpinat o cameră cu un geam lat de 2 m, exact așa cum îl desenasem cu o seară înainte. Au fost stabilite chiria pentru spațiu, timpul pentru montaj și fără să cunosc nimic în acest domeniu, dar având experiență de business in alt domeniu, am pus bazele noului proiect.
Criticile și descurajările nu au întârziat să apară, dar ambiția și perseverența mă caracterizează. La momentul acela îmi era dificil să încep proiectul singur pentru că trebuia să am grijă și de cealaltă afacere. Am fost la o zi onomastica și mi-a venit în minte să îi povestesc despre proiect lui Mihai Tudor, un prieten pe care îl cunoșteam de puțin timp. Nu știam mai nimic despre experienta lui de business, dar intuiția m-a făcut să merg pe acest drum. După ce i-am povestit pe scurt planul meu, am decis să împărțim sarcinile și cunoștințele. El a fost omul potrivit, la momentul potrivit. Împreună am creat un loc atât de interesant, încât distanța nu a fost o problemă pentru cei care au fost curioși să încerce airsoft-ul. Lansarea a fost un real succes, iar în prezent arena se bucură de vizitatori atât din țară, cât și din toată lumea.
Recunosc, am fost profund impresionat când, la început, vedeam oameni de 30-40 de ani intrând în arenă și lăsându-se copleșiți de emoție, chiar si cu cateva lacrimi, amintindu-și de copilărie. Nici măcar eu nu m-aș fi așteptat ca acest loc să aibă un asemenea impact. De-a lungul timpului, aici s-au legat prietenii frumoase, s-au format echipe de airsoft și mulți oameni au descoperit, poate pentru prima dată, pasiunea pentru acest joc.
Nu asculta de nimeni! Asculta doar de intuitie si ofera atentie viselor. Ai incredere in tine!
Pana in acest moment, mai mult de 10.000 de oameni s-au jucat in visul meu.
Multumesc!
